" Dacă m-ai iubit...de ce te-ai oprit? "
Credea că are răbdare, timp, spațiu și putere destul cât să uite. Credea că a lăsa trecutul să moară era simplu. Credea că momentele vin și trec la fel de repede, că nu există amintiri adânci impregnate în ea, visa că totul trece ca o adiere, că o s-o simtă ușor în piele...nu în tot corpul. Credea că soarele va răsări la fel în fiecare dimineață, va străluci ca întotdeauna. Nu știa câți nori, câte ploi..și ce furtuni, tornade.
Câtă naivitate, câtă inconștientă și cât regret. A crede e cel mai simplu, a regreta ce ai crezut, a fi dezamăgit de propriile convingeri e cel mai crud sentiment. Nu o să mă mai cred niciodată, promise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu